joi, 29 iunie 2017

Când boala ta nu are un nume


În urmă cu câţiva ani de zile, adică în altă viaţă cum ar veni, am fost foarte, foarte bolnavă. Nimeni nu ştia ce diagnostic să-mi pună iar analizele, vizitele la medici, spitale şi cabinete particulare deveniseră o rutină. O rutină obositoare care mă epuiza şi mai mult.
Aş fi vrut să fug, să nu mă mai întind niciodată pe un pat de spital, să nu mă înţepe nici măcar un ac în venă şi să nu mai primesc vreodată o altă reţetă medicală, care să conţină o listă lungă de medicamente ineficente.
Aveam doar 13 ani când se întâmplau toate. În plină pubertate, cu un pas înspre adoleşcenţă, corpul meu se transforma, psihicul la fel iar asta îmi accentua suferinţa. Aproape că uitasem cum arată o oră de matematică sau cât de frumoasă era sala de clasă în care învăţam, adică laboratorul de istorie. Nu mai fusesem de mai bine de două luni la şcoală.

În acel an în care parcă toate anotimpurile erau triste, mă găseai în pat, acoperită până la gât, printre perne şi termosuri cu ceai, uitându-mă prin cartea pe care o citeam sau emisiunea de la televizor. Uneori priveam afară şi găseam un strop de putere să mă ridic din pat. Obişnuiam să asez un scaun lângă fereastră şi citeam câteva pagini dintr-o carte, în principal ce se studia la şcoală sau pictam portrete. Apoi reveneam în pat şi cădeam în lumea somnului până când se făcea seară.

Mi s-a spus că este vorba despre Hepatomegalia, adică ficat mărit. Mai târziu s-a descoperit o infecţie a tractului urinar, în scurt timp, un alt medic mi-a spus ceva despre sindromul de colon iritabil. Eram palidă şi slăbită, aveam stări de anxietate, senzaţie de vomă şi dureri abdominale puternice în fiecare săptămână, de cel puţin câteva ori, aproape până la leşin. Preferam să dorm numai să nu mai simt nimic.

Ce a umplut paharul a fost o vizită la spital într-o după-amiază. Mergeam pentru o ecografie abdominală iar domnul doctor mi-a spus, printre altele, că există o mică problemă, independentă de suferinţa mea. În drum spre casă am întrebat-o pe mama iar ea mi-a spus că va fi puţin mai dificil să am copii în viitor, asta voia medicul să spună.
Şi atunci am început să plâng. Am plâns minute bune, cum n-am mai plâns niciodată. Dar nu pentru că plănuiam să am un copil într-un viitor apropiat, ci pentru că nu mai suportam. Asta fusese cireaşa de pe tort. 

Mama a avut ideea să ne oprim în drumul nostru la o farmacie naturistă, de curând deschisă în cartier, de unde obişnuiam să mai cumpărăm alimente bio. Ştiam că începând din acea zi, cea mai bună variantă era să găsim singure tratamentul de care aveam nevoie, de preferat naturist. Fără vizite la medici, care oricum nu-mi dădeau niciun răspuns clar, fără lacrimi. Adevărul este că nimeni nu te cunoaşte mai bine decât te cunoşti tu, ce simţi sau ce nevoi ai cu adevărat. Mai ales atunci când afecţiunile nu sunt foarte uşor depistabile iar tulburările psihice( depresie, anxietate, atacuri de panică) sunt şi ele incluse.

În acea toamnă am descoperit Dacia Plant, compania românească care produce începând cu anul 2002 suplimente alimentare din plante, care vin din culturi bio proprii. Astăzi este una din top şi a dovedit că este cea mai bună prin numărul de vânzări pe care îl au.
Produsele Dacia Plant sunt folosite şi astăzi cu drag în casa mea. Cu toate că nu mai sunt bolnavă, un antibiotic natural, un ceai bun sau Aloe Vera sub formă de comprimate, vin cu o ofertă avantajoasă sănătăţii mele.
Pentru mine, mai mult decât o modă, fitoterapia, acest cuvânt magic, a intrat şi s-a instalat bine în viaţa meaPrevenirea şi combaterea bolilor cu ajutorul plantelor este un adevăr. Am învăţat să-mi ascult corpul şi ştiu mai bine ca niciodată ce îmi face bine şi ce nu.

Tinctură de usturoi✔

Dioscoride şi Galenus recomandau usturoiul în combaterea viermilor intestinali. Aceştia pot supravieţui în tractul digestiv mult timp fără să existe simptome. Mamele şi bunicile ştiau ele ce ştiau când ne dădeau bucăţele de ursturoi crud pentru viermişori. "Te mănâncă năsucul ?" " Uite aici o bucată de usturoi şi să vezi cum îi pui pe fugă".
Consum tinctură de usturoi de cel puţin 3 ori pe an, timp de 3 săptămâni. Curăţenia se face din interior iar probleme ca stări de greaţă, anemie, dureri abdominale, carenţe de fier, au dispărut.🌿

Un antibiotic natural - Echinacea Forte✔

În acea perioadă luam multe antibiotice, îmi era teamă că ficatul şi stomacul meu nu va mai rezista multă vreme. Apoi, când am descoperit echinacea şi antibioticele naturale, care nu distrug deloc organismul aşa cum o fac cele clasice, am început să înţeleg că există speranţă şi vindecare prin plante.
Echinacea are proprietăţi antibacteriene, antivirale, antifungice, susţine sistemul imunitar, tratează afecţiunile hepatice şi combate infecţiile tractului urinar. Mai mult, conţine minerale cum ar fi cupru, potasiu, iod, fier dar şi vitaminele A, E, C.🌿


Ceai de Lavanda✔

Consum ceai de lavada încă de atunci. Pastilele pentru anxietate/somn/atacuri de panică nu au fost niciodată o soluţie pentru mine, stările care apăreau imediat după nefiind cele pe care le doream.
Cum anxietatea şi atacurile de panică nu m-au părăsit nici în prezent, obişnuiesc să iau o linguriţă de pulbere dimineaţa, pe stomacul gol ( planta se macină în rasnita electrică) şi o ţin sub limbă timp de 15 minute, după care o înghit cu apă. Iar seara beau un ceai în care adaug o liguriţă de miere.🌿


Ce am învăţat eu după acea perioadă este că, dacă boala mea nu a primit un nume, poate că nu aveam nevoie de unul. Suntem mai complicaţi decât un simplu diagnostic şi uneori, să ne găsim vindecarea singuri este  cea mai bună opţiune.


3 comentarii:

  1. Imi pare rau ca ai trecut prin probleme de genul asta la o varsta asa de frageda. Stiu cum e. Si la mine problemele s-au declansat pe la 16 ani. Ca si tine, si eu am invatat sa iubesc produsele naturiste si chiar m-au ajutat foarte mult, inclusiv cele de la Dacia Plant, in special comprimatele cu drojdie de bere.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, a fost o perioadă dificilă din punct de vedere fizic dar şi emoţional. Intâlnirea cu produsele naturiste a fost primul pas, cel mai important, însă fără luptă şi multă voinţă însănătoşirea nu ar fi fost posibilă.

      Ștergere
    2. Ma bucur ca ai reusit sa treci totusi peste sau mai bine zis sa mergi mai departe. Probleme de obicei nu se rezolva, stiu asta. Doar invatam sa le alinam si sa traim cu ele.

      Ștergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...