sâmbătă, 8 aprilie 2017

O excursie

“Memories of childhood were the dreams that stayed with you after you woke.” - Julian Barnes

Ascult Eva Cassidy în această seară rece de primăvară, gândindu-mă la tot ce poate fi bun în viaţa asta. Şi ce poate fi mai bun decât un gând pozitiv pe care să-l proiectezi în speranţa acelui viitor pe cum ţi-l imaginezi ca fiind cea mai bună variantă de"viaţa perfectă".
Mă întorc deseori cu mintea în trecut, scormonind printre amintiri pentru a găsi cele mai bune răspunsuri. Toţi cei care mă cunosc, ştiu, spre exemplu, că-mi place mult să călătoresc.
Am descoperit că am această pasiune atunci când am primit cadou de Crăciun un joc video. De aici a pornit totul. Lupoaica singuratică din mine a început să ia naştere, să-şi dorească să se afle pretutindeni dar niciunde pentru multă vreme. Nu-mi amintesc cum se numea jocul cu pricina, însă era vorba de curse de maşini prin Deşertul Mojave.

Acum, vă daţi seama, ai mei n-au avut posibilitatea să îmi arate statul Nevada cu al său farmec incontestabil, însă au făcut tot ce le-a stat în putinţă să văd România, cea neatinsă de mâna omului. Mi-am dorit mult să am o vacanţă fără o destinaţie precisă, pe drumuri de ţară , în locuri pe care nimeni nu se înghesuie să le vadă.
∞∞

Îmi amintesc că era sfârşitul lunii mai, undeva la începutul lui '2000, când doamna învăţătoare programase o excursie de o zi  într-un complex turistic de lux, situat în mijlocul pădurii sau mai bine spus, în inima pădurii. Terminam clasa a lV-a, la revedere Şcoala Primară, bun venit Gimnaziu !

În dimineaţa dinaintea plecării, stăteam în faţa oglinzii şi încercam costumul de baie primit în dar pentru acea ocazie specială. N-am vrut să apar cu ce aveam deja prin dulap, aşa că l-am ales pe cel mai cel dar total nepotrivit pentru vârsta mea. Nu ştiu ce a fost în capul mamei mele când m-a lăsat să ies din casă aşa, însă n-a fost cea mai inspirată idee.

Îmi amintesc că ajunsesem acolo în jurul orei 11, la prânz, aproximativ două ore de mers cu maşina, rău de maşină şi cazuri de vomă. Am coborât într-o parcare mare pentru maşini, înconjurată de brazi înalţi, în dreapta era hotelul şi în faţă era o pişcină ca un vis frumos, cu trambulină, şezlonguri, câmp verde în jur, duşuri şi tot ce-ţi mai poţi imagina. Mai mult decât atât, şi cei mici-mici aveau parte de o mică piscină, cu apă de câţiva centimentri, aproximativ până la genunchi.

Eu ştiam să înot, mă învăţase tata vara trecută, însă mi-am spus că ar fi o idee bună să intru pentru moment în piscinuţa pentru copii, până mă adaptez locului/atmosferei. Zis şi făcut.
Jos rochia, ochelarii, papucii de plajă. Am rămas în costumul de baie sexy, fără bretele, cu chilot bikini, uşor decupaţi în faţă, nerecomandaţi, ca să spun aşa. După câteva mişcări în apă, piesa de sus se voia dată jos iar cea de jos nu se mai aşeaza nicicum. Mai ales în faţă.

Am stat minute bune în apă gândindu-mă ce să fac. Nu-mi puteam imagina că am să pierd o zi atât de frumoasă stând pe şezlong, fără să iau parte la nici un joc,  plan, bucurie. Şi atunci mi-a venit în gând măreaţa idee salvatoare.
AM SĂ STAU ÎN ROCHIE ! Norocul meu era că materialul din care era făcută nu absorbea apa. 
∞∞
Arătam puţin hippy în rochia mea cu flori roz, părul ud lăsat pe spate şi ochelari pe cap. De fapt, toți arătam așa pe vremea aceea.Timp de câteva minute am avut parte de priviri întrebătoare, mai ales când intram sau ieseam din apă, ÎMBRĂCATĂ în rochie lungă. Apoi, s-a calmat toată lumea. Se obişnuiseră.
Ultimul meu gând era să nu mă bucur de apă, de soare, de înot, alături de prietenii şi colegii mei, în acel loc divin.
www.tripadvisor.com
A fost una din cele mai frumoase experienţe din viaţa mea de copil, cu toate că a durat puţin. Multe amintiri şi trăiri speciale, înmagazinate într-un colţişor de suflet.. Am fost pe cont propriu pentru o zi, la nici 11 ani împliniţi, într-un loc minunat.  Cred că este important pentru orice copil să fie pe cont propriu pentru o zi, două, trei, patru. Să cunoască acel sentiment de libertate şi responsabilitate totodată.

N-am fost o fată cuminte.. Mi-a plăcut să experimentez lucruri, condimentând excursia cu mici aventuri în afara complexului, întâmplări de tot felul şi încălcat reguli.
Am fost un peştişor care a înotat împotriva curentului.


∞∞∞∞

 Sper ca anii ce vin să-mi aducă experienţe şi mai bogate. Vreau să cunosc lumea, să inţeleg culturi şi obiceiuri. Mi se pare cea mai importantă misiune pe care un om ar trebui să o aibă aici pe pământ. Să cunoască, să înţeleagă, să se identifice.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...