miercuri, 9 noiembrie 2016

Ce voi face în această iarnă

Unde mă aflu ? Ce se întâmplă cu mine ?
Mă las purtată de o forţă nevăzută pe nişte coridoare lungi, înguste şi întunecate. Nu simt că aş atinge solul cu picioarele, pur şi simplu levitez, aşa cum o făceam odată în visele copilăriei, când zburam pe fereastră mai ceva ca Peter Pan.
Nu, nu se poate să visez, Sunt cât se poate de trează, am să mă ciupesc pentru a fi singură de asta. Auch! A durut.
Ştiam eu.



Lăsându-mă purtată mai departe, descopăr în faţa mea o uşă cu sticlă colorată în diferite culori. Trec de ea şi dau peste nişte scări de lemn vechi, uzate de timp. Acestea sigur trebuie să ducă undeva la etaj, spre nişte încăperi sau mai ştiu eu ce.
Nu simt deloc teamă, având în vedere că sunt singură, e noapte şi mă aflu într-o casă spaţioasă care pare nelocuită de ani buni, aşa cum aş simţi de obicei. Poate are o energie bună, îmi spun şi merg mai departe împinsă de curiozitate în această aventură.

Înaintez pe scări şi ajung într-un alt coridor lipsit de lumină. Aici întâlnesc mai multe uşi care duc spre nişte camere, o baie şi o mansardă. Acea forţă nevăzută mă împinge spre mansardă fără ca eu să pot protesta în vreun fel.
Hei, eu am mai fost pe aici. Uite rochia mea portocalie cumpărată de la mare prin '97, cu imprimeu exotic şi franjuri, aruncată la întâmplare pe trepte. Ce bine că am găsit-o după atâţia ani !
Uite şi caleidoscopul Mariei rămas atunci la mine. Cum a răsărit aşa, de nicăieri, după ani în care l-am căutat pretutindeni fără niciun rezultat. ?!

Peste câteva secunde ajung în mansarda imensă, cu stâlpi lungi de lemn care-mi taie respiraţia.
Ia stai puţin, eu cunosc foarte bine acest spaţiu. Cum aş putea uita, locul meu magic, unde mă ascundeam mereu şi unde-mi placea să citesc fără să fiu deranjată de nimeni ?!
Ia uite şi cărţile mele dragi, aranjate în mica bibliotecă făcută special de tată.  Black Beauty, Alice în Ţara Minunilor, Tom Sawyer... toate sunt, nu lipseşte niciuna. Vreau să le răsfoiesc pe toate şi să citesc la sfârşit însemnările fiecăreia, făcute cu stiloul.
E aţât de frumos, n-aş pleca prea curând de aici, mai ales acum, când am regăsit ca printr-o minune acest loc secret.

Ce, ce se întâmplă ?? Mă simt smulsă din acest univers, de parcă a venit Maşina timpului să mă recupereze. Unde sunt ? În pat ? Se pare că da, a fost doar un simplu vis.
Ce senzaţie contradictorie. Îti place să revezi trecutul însă nu ţi-ai mai dori să fi acolo în momentul trezirii.
Poate a fost un semn. Cât timp a trecut de când n-am mai citit în liniştea camerei mele, petrecând timp preţios, cu un pahar de ciocolată caldă alături şi o muzică bună ?
N-am mai făcut asta de cel puţin trei ani, luându-mă cu responsabilităţile zilnice. Abia mai reuşesc să citesc o carte la recomandarea unui prieten, atunci când iau metroul dimineaţa, însă nici asta nu se întâmplă foarte des.

Mi-ar plăcea ca iarna aceasta să fie altfel, ca altădată. Vreau să mă concentrez pe lucruri frumoase, alături de cei dragi iar stresul să fie aruncat la coş.

















Eu am să aleg câteva cărţi din secţiunea Ficţiune tineri, neapărat de la editura RAO ca întotdeauna.
Prima carte editată de RAO, din viaţa mea de adolescentă a fost Rebecca de Daphne du Maurier, cumpărată din banii de alocaţie, dintr-o mică librărie. Au urmat apoi altele, mai ales bestselleruri pe care le găseam la jumătate de preţ si-mi puteam permite să le cumpăr imediat ce ajungeau în România.

Acum mă gândesc doar la multe cărţi asezate pe noptieră, o nouă veioză interesantă şi biscuiţi cu ceai. Pentru ca scenariul din capul meu să prindă viaţă, trebuie să intru imediat pe site-ul editurii şi să descopăr ce cărţi îmi atrag atenţia.

Avioane de hârtie

Avioane de hârtie este o carte scrisă de autoarea Dawn O'Porter, scriitoare şi prezentatoare TV.
În descriere aflăm că este vorba despre două eleve de cinciprezece ani ale exclusivistului liceu Tudor Falls. Renee şi Flo, par a nu avea nimic în comun, prima fiind extrovertită, căutând mereu să se distreze, în timp ce cea de-a doua, este introvertită, timidă, o fată model, care se lasă întotdeauna dominată de prietena ei, Sally.

Curând, Renee şi Flo descoperă ce înseamnă o prietenie adevărată atunci când vieţile lor se intersectează neaşteptat.
O carte emoţionantă despre relaţiile adolescentine, iubire, prietenii, familie, maturizare, în anii '90.

De ce îmi doresc să o citesc ?
-pentru că este scrisă într-un ritm alert,cu mult umor
-pentru că am ocazia să privesc cu ochii maturităţii situaţii şi întâmplări pe care le-am trăit şi eu la acea vârstă.


Alunecare
Alunecare este o carte de ficţiune, scrisă de Jill Hathaway şi este încadrată la genul dramă.
Povestea Sylviei "Vee"  Bell, o fată care suferă de narcolepsie după spusele medicilor,  primeşte un dar uimitor, de a se strecura în pielea celor din jur, chiar la simpla atingere a unui obiect.
Folosindu-şi abilităţile, ea va încerca să rezolve un caz de crimă, intrând în mintea ucigaşului.

De ce îmi doresc să o citesc ?
- îmi place ideea de rezolvarea unei crime
- vreau să privesc realitatea din perspectiva Sylviei

„Nu mă pot obişnui să privesc prin ochii altcuiva. Este ca şi cum fiecare om vede lumea printr-un hublou diferit. Partea dificilă este de a vedea cine este persoana respectivă. Este ca alcătuirea unui puzzle – ce văd, ce aud, ce miros… Totul poate fi un indiciu”.



Prinţesa lupilor
Prinţesa lupilor este o care scrisă de Cathryn Constable.
Sophie este singură pe lume şi visează să ajungă o persoană specială, dar nu şi-a imaginat niciodată ce avea să se întâmple.
Într-o excursie cu şcoala în Rusia, Sophie şi două prietene se trezesc într-un tren greşit. Ajutate de prinţesa Ana Volkonskaia,sunt invitate la palatul de iarnă al acesteia, unde rămân fascinate de poveşti despre diamante pierdute şi un trecut tragic.
Însă la venirea nopţii şi apariţia lupilor, Sophie descoperă ceva mai mult decât visul în acel palat al secretelor.

De ce îmi doresc să o citesc ?
-pentru că nu seamănă cu nimic din ce am citit până acum
-pentru că e o idee perfectă ca înainte de sărbători, să citim o carte a cărei acţiune se petrece într-un tărâm de gheaţă şi plin de mister





Trebuie să nu uit, timpul e magic şi preţios, dincolo de toată nebunia vieţilor noastre. Vreau ca în această iarnă să stau cât mai mult acasă, să aprind lumânărele vesele, să urmăresc pentru a zecea oară The Polar Express şi să citesc cât mai multe cărţi începând cu cele recomandate mai sus.
tumblr.com
Articol scris pentru Superblog2016

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...